Încercare de inducere în eroare a parlamentarilor referitor la votarea legii vaccinării obligatorii a populației
Doamnelor și Domnilor Deputați,
În data de 15 februarie 2021, DC News a publicat articolul cu titlul „Rafila, despre legea vaccinării și obligativitatea imunizării: "Nu are nimic în comun. Este o eroare majoră"”.
https://www.dcnews.ro/rafila-despre-legea-vaccinarii-si-obligativitatea-imunizarii-nu-are-nimic-in-comun-este-o-eroare-majora_802033.htmlÎn acest articol, un deputat medic, membru al Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților, afirmă că proiectul de Lege privind vaccinarea persoanelor în România (PL-x 399/2017) nu ar prevedea obligativitatea vaccinării. Domnul deputat afirmă: „Aș vrea să stabilim niște lucruri. Nu este vorba despre o lege a vaccinării obligatorii, primul punct. Al doilea punct: această lege nu are nimic în comun cu vaccinarea împotriva noului coronavirus.”
Să analizăm cele două puncte menționate de domnul deputat.
1. Proiectul de lege privind vaccinarea persoanelor în România a intrat în Parlament în august 2017, după dezbateri publice furtunoase. A existat o opoziție constantă din partea societății civice față de acest proiect de lege, tocmai din cauza caracterului coercitiv și a intenției de impunere a vaccinării obligatorii a tuturor copiilor și adulților. Au existat foarte multe amendamente depuse la comisiile din Senatul României, majoritatea respinse. Proiectul a fost adoptat de Senat în 23.10.2017, după care a fost trimis pentru dezbatere Camerei Deputaților.
În noiembrie 2017, proiectul a fost dezbătut în Comisia pentru sănătate și familie a Camerei Deputaților, unde s-au depus din nou foarte multe amendamente, tocmai din cauza obligativității vaccinării prezente în proiectul de lege. După această dezbatere a urmat o lungă perioadă de pauză, în care Comisia pentru sănătate și familie nu a dat niciun raport asupra proiectului de lege.
Dilema în care s-au aflat deputații a fost imposibilitatea armonizării doctrinei juridice a consimțământului informat cu obligativitatea vaccinării care se dorea implementată prin lege. Acesta a fost motivul pentru care proiectul de lege a trenat aproape 3 ani în Camera Deputaților.
În data de 2 martie 2020, proiectul a fost discutat intempestiv cu ușile închise în Comisia pentru sănătate și familie a Camerei Deputaților și a primit aviz favorabil, iar în data de 9 martie 2020 el figura deja pe lista plenului Camerei Deputaților pentru votul final.
Iată articole din presa din perioada respectivă, în care se prezintă clar faptul că proiectul de lege proaspăt votat în Comisia pentru sănătate și familie include obligativitatea vaccinării: „Vaccinarea obligatorie a fost ADOPTATĂ în unanimitate de Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaților”. Realitatea Net, în data de 02 martie 2020.
https://www.realitatea.net/stiri/ultimele-stiri/vaccinarea-obligatorie-a-fost-adoptata-in-unanimitate-de-comisia-pentru-sanatate-a-camerei-deputatilor_5e5d0969a35bf302dd11d4b2Președintele de atunci al Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților, actual vicepreședinte al aceleiași comisii, afirma într-un interviu din 2 martie 2020 - „Florin Buicu: De astăzi putem vorbi despre o obligativitate a vaccinării”. Ro Health News, 2 martie 2020.
https://rohealthreview.ro/florin-buicu-de-astazi-putem-vorbi-despre-o-obligativitate-a-vaccinarii/Mediafax titra despre votul iminent al plenului Camerei Deputaților:
”Proiectul vaccinării obligatorii ar putea fi votat săptămâna viitoare de Camera Deputaților”, Mediafax, în data de 08.03.2020.
https://www.mediafax.ro/politic/proiectul-vaccinarii-obligatorii-ar-putea-fi-votat-saptamana-viitoare-de-camera-deputatilor-18947859Instituirea stării de urgență cu limitarea activității Parlamentului a împiedicat votul final pentru proiectul de lege. Anumite voci s-au pronunțat periodic chiar și în timpul stării de urgență, pentru a impulsiona votul final, dar avalanșa de schimbări continue au făcut ca proiectul de lege să fie mereu amânat.
„LEGE VACCINARE OBLIGATORIE. Ciolacu, hotărâre de ultim moment” DC News, în data de 10 aprilie 2020.
În prezent, proiectul de lege privind vaccinarea persoanelor în România este postat pe site-ul Camerei Deputaților și poate fi consultat aici:
http://www.cdep.ro/comisii/sanatate/pdf/2020/rp399_17.pdfDetaliind, proiectul de lege conține multe articole care prevăd explicit obligativitatea vaccinării tuturor copiilor și adulților din România. Prezentăm doar câteva dintre ele:
Art. 6 prevede clar că vaccinarea copiilor si a întregii populații, în situații epidemiologice speciale, este obligatorie; din martie 2020 suntem într-o situație epidemiologică specială;
Art. 16 menționează explicit crearea unui Calendar Național de Vaccinare pentru Adulți;
Art. 13 enumeră clar categoriile de vaccinări obligatorii:
- vaccinarea obligatorie a copiilor, conform CNV (Calendarul Național de Vaccinare);
- vaccinarea obligatorie a întregii populații în situații epidemiologice speciale (cum este, de exemplu, actuala pandemie Covid-19);
- vaccinarea obligatorie a personalului medico-sanitar din unitățile medicale de stat și private;
- vaccinarea obligatorie pentru alt personal din unitățile publice și private care „prin natura atribuțiilor sunt supuse [dezacordul le aparține] suplimentar la boli infecțioase sau pot reprezenta surse de infecție și pot pune în pericol sănătatea publică”. Atenție, aici este inclus personalul tuturor instituțiilor de stat sau private care lucrează în locuri unde oamenii sunt în contact unii cu alții.
Forma în care proiectul a fost votat de Comisia pentru sănătate și familie în martie 2020 cuprinde anumite amendamente admise (pag 4 - 75), dar are mult mai multe amendamente respinse (pag 76 – 240). Amendamentele admise nu schimbă caracterul de obligativitate a vaccinării și nici nu corectează alte probleme ale acestui proiect de lege
Atragem în mod special atenția asupra prevederii conform căreia vaccinarea personalului medico-sanitar va fi obligatorie, fără niciun echivoc. În aparență este o măsură menită să protejeze personalul medical și pacienții. Problema este că în multe țări vaccinarea obligatorie a devenit o condiție pentru angajarea și menținerea în funcție a personalului medical. În proiectul de lege nu se prevede câte vaccinuri și cu ce frecvență vor fi administrate lucrătorilor din sănătate. Un medic vaccinat poate dezvolta reacții adverse post-vaccinale ușoare sau grave, ca orice pacient. Dar pentru un medic, o vătămare gravă ar însemna pierderea capacității de a profesa în domeniul îngrijirii sănătății.
Domnul deputat afirmă că părinții nu vor fi obligați să își vaccineze copiii, ci vor fi convocați la consiliere pe tema vaccinării. Ce nu a menționat însă este faptul că această consiliere se va face, conform art. 40 lit. e) din proiectul de lege, la fiecare trei luni, „până la acceptarea planului de recuperare” a vaccinării. Cu alte cuvinte, părinții care refuză vaccinarea vor fi obligați să meargă la consiliere din trei în trei luni, până când vor fi ”convinși” să își vaccineze copiii. Dacă totuși părinții nu au fost convinși în urma consilierii, urmează amenzile, distribuite în funcție de „numărul refuzurilor”. Practic, va fi dată câte o amendă la fiecare refuz, nu doar o amendă aplicată o singură dată. Având în vedere că schema de vaccinare a sugarilor cuprinde aproximativ patru vaccinări și rapeluri (la naștere, la 2 luni, la 4 luni și la un an), conform formulării din proiectul de lege, părinții care refuză vaccinarea copiilor lor se pot aștepta la cel puțin patru amenzi mari în primul an de viață al copilului. După care urmează vaccinările după vârsta de un an, cu alte amenzi foarte mari în caz de refuz.
În concluzie, deși domnul deputat afirmă că nu este vorba despre o lege a vaccinării obligatorii, în realitate obligativitatea vaccinării și smulgerea consimțământului pentru vaccinare, prin toate formele viciului de consimțământ, reprezintă axul central al acestui proiect de lege. Aproape toate celelalte prevederi se regăsesc deja, într-un fel sau altul, în legislația actuală. Chiar și fără acest proiect de lege, vaccinarea poate continua ca și până acum. Există un Calendar Național de Vaccinare iar Direcțiile de Sănătate Publică știu să-și facă treaba, au reglementări în acest sens. Așadar, a scoate obligativitatea vaccinării din acest proiect de lege înseamnă a-l estropia și a-l face aproape inutil, în contextul legislației deja existente. Acesta este unul din motivele pentru care obligativitatea vaccinării este păstrată în proiectul de lege, deși se încalcă Constituția, unele legi subsecvente, Codul de deontologie medicală, drepturile fundamentale ale omului și unele tratate internaționale. Prin dispozițiile cuprinse în proiect se aduc grave prejudicii drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului, obligându-l să consimtă la actul medical prin toate formele viciului de consimțământ, în esență, prin inducerea fricii.
2. Referitor la cel de-al doilea punct menționat de domnul deputat, „... această lege nu are nimic în comun cu vaccinarea împotriva noului coronavirus.”, precizăm că este adevărat că în proiectul de lege nu se menționează explicit vaccinarea împotriva bolii COVID-19 (nici nu avea cum, proiectul de lege fiind scris anterior pandemiei COVID-19), dar știm cu toții că din martie 2020 ne aflăm într-o situație epidemiologică specială. În proiectul de lege, la art. 6 alin, 1) este scris: „Vaccinarea copiilor cu vaccinurile prevăzute în CNV, aprobat prin Ordin al ministrului sănătăţii, precum şi cu cele administrate în situaţii epidemiologice speciale întregii populaţii ori unor grupuri de populaţie este obligatorie”, iar la alin 2) se precizează că situațiile epidemiologice speciale vor fi stabilite „prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea Grupului Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare şi/sau la recomandarea OMS.”
Așadar, dacă acest proiect de lege s-ar vota, prevederile acestor articole s-ar aplica în prezent, deoarece suntem într-o situație epidemiologică specială.
În concluzie, domnul deputat Alexandru Rafila face afirmații false, care induc în eroare membrii Parlamentului României, corpul medical neinformat și opinia publică, netezind astfel calea spre votarea fără prea multă opoziție a acestui controversat proiect de lege și implicit a neregulilor conținute în el.
Încheiem cu o întrebare retorică: care ar fi fost situația vaccinării împotriva bolii COVID-19 în prezent, dacă proiectul legii vaccinării obligatorii ar fi fost votat în luna martie 2020?